Flavia Cosma este scriitoare, poetă şi traducătoare româno-canadiană născută în România. Este licenţiată în Inginerie Electrică la Institutul Politehnic Bucureşti şi a studiat teatru în România. De asemenea, este producătoare, regizoare şi scenaristă pentru filme documentare de televiziune. Flavia Cosma a publicat 28 de volume de poezie, un roman, o carte de memorii de călătorie şi cinci cărţi pentru copii. Poeta este membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar şi directoare a Reşedinţei Internaţionale pentru Scriitori şi artişti, Val-David, Quebec, Canada şi a Festivalului bianual de la Val-David. Este câştigătoare a numeroase premii internaţionale.
Calea iubirii
De frigul morţii ziua se răceşte,
Norii cu pumnii strânşi mă apasă pe piept,
Pe drumul cenuşiu orbecăi fără ţel,
Florile toate, albinele, păsările,
Fug care-ncotro speriate.
Rămâne râsul fără trup, isteric,
Străbătând încăperile mari,
Urcând trepte înalte, coborând
Lovindu-mă în trecere cu răsuflarea-i usturătoare,
Invadând ungherele inimii.
De ce m-am lăsat prinsă din nou
În această capcană?
Dincolo de gratii aurite
Îngerul mi-arată tăcut
Calea iubirii.
Dar braţul lui e ciung
Şi trist, el şchiopătează.
De vorbă cu Sfânta Fecioară
Copiii stau de vorbă
Cu Sfânta Fecioară.
Sufletele mici se deschid în faţa Ei fără frică
Ca şi al meu pe vremuri,
Când o copilă fiind,
Mă ascundeam sub pături
(încălţată)
De furia adulţilor.
În întunericul alb, mirosind a cearceafuri şi creme de ghete,
Te-am invocat Marie
Şi ai venit.
Pactul ticluit în acea noapte
Mă obliga să rămân singură
Toată viaţa
În timp ce Tu promiteai să mă păzeşti.
Atunci mi se părea ceva uşor de-ndeplinit.
Nu ştiam ce spun,
Ignoram legile fizicii.
La marginea timpului
Înfruntam gravitatea.
(Flavia Cosma, Sălbăticiuni şi umbre, 2015)
